Ce ar vrea sa-mi spuna profesorul de pian al copilului meu?

Astăzi toată lumea merge la cursuri după gradiniță sau școală. Am vrea de toate pentru copilul nostru: să știe să înoate, să fie bun dansator, să știe o limbă străină de mic. Ne întrebăm dacă nu cumva e talentat la pictură, dacă nu i-ar plăcea șahul, poate chiar informatica. Sau muzica, ar fi minunat să știe sa cânte la un instrument ...

Cursurile de muzică sunt peste tot acum, într-un oraș mare oferta este foarte generoasă. Nu ne dorim să concerteze pe scenele lumii, ne dorim să știe să cânte doar pentru el. Urmărim câteva pagini ale unor cluburi, unele recomandate chiar de prieteni cu copii deja în muzică - profesorii par simpatici, majoritatea sunt tineri, copiii se pare că îi îndrăgesc mult iar filmările de la evenimente sunt chiar spectaculoase ...

Dar oare știm ce înseamnă in muzica a ști sa cânți doar pentru tine?

Înseamnă ani de studiu. Săptamână de săptamănă. Partituri după partituri.

Seriozitate. Consecvență. Pasiune. Dedicare

Nu vi le puteți inchipui pe toate într-un copil atât de mic, așa e? Sau poate mai mare, dacă v-ați gândit să incercați dupa ce copilul a crescut deja.

Și aveți dreptate. Nu încap toate. Pianul este o activitate cognitivă de elită și un sport de performanță, deopotrivă.

Profesorul are rolul de a ii transmite informația la timpul potrivit și in modul potrivit.

La timpul potrivit, pentru că orice învață un copil, de la matematică la o limbă straină trebuie predat conform vârstei.

Priviți mai jos. Vă amintiți, in timpul liceului, cum ultimul sfert de ora dintr-o lecție de 50 de minute era cel mai de nesuportat? Vă recomandăm să incercați și acasă, cu activități pe care să le faceți impreună cu copilul - să testați dacă ce ne spune schema este corect.

Sursa: www.suntparinte.ro

Copilul asimilează cunoștințe absolut noi la fiecare lecție de pian - ele trebuie așezate în mintea lui ca într-un puzzle, fiecare piesă are locul ei. Trebuie să îi fie foarte clar de unde își ia înapoi informația, pentru că va trebui să redeschidă sertarele cănd i se vor preda lucruri care au legătură.

Din acest motiv trebuie evitat fenomenul de 'burnout' și nu insistat pe lecții mai lungi decât este atenția lui (care este mai exactă ca a unui ceasornic, orice pedagog din gradiniță sau școala de toate zilele cunoaște bine faptul că odată depășit intervalul, creierul nu mai înregistrează nimic).

Așadar, în modul potrivit.

Iar din momentul în care începe sa învețe Armonia, mintea lui trebuie să i se deschida ca a unui matematician.

În România există profesori ce au înțeles si au testat de multe ori aceste lucruri, au studiat pedagogii școlilor normale si au analizat și ce se întâmplă în afară - unde abordarea muzicii conform vârstei este de multă vreme un 'must', așa cum spun americanii. Nu este vorba aici de un fenomen nou, ci suntem deja la a treia generație de profesori români în această manieră.

Este de fapt ce ar dori sa vă spună fiecare profesor dar în marea majoritate evită, pentru că pe piața cursurilor s-a împământenit lecția de 50 minute indiferent de vârsta - și are temeri că l-ați desconsidera sau ați renunța la cursuri. Aceasta durată era/este stipulată în programa școlară din învățământul obligatoriu de stat românesc - unde vorbim deja de altceva, in școlile de profil elevul lucrează mai multe piese odată, are timp mai mult dedicat studiului și mai puțin pentru celelalte materii, lucrează zilnic și repetă câteva ore pe zi. Însă de multe ori petrece practic tot 30 de min. la lecție, din considerentele deja amintite mai sus.

Suntem o societate foarte tânără și in timp lucrurile se vor schimba.

Important este să înțelegem toate aceste 'de ce'-uri care fac un copil să renunțe după 2 sau 3 ani

la ceea ce părea centrul universului lui: pianul.